iongaghii.blog-gratuit.ro - Blog Primul blog : Ultimele articole

Calendar

Iunie 2010
Lun	Mar	Mier	Joc	Vin	Sam	Dum
<< <		> >>
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30

Cautare

Anunt

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

Sindicalizare

RSS 2.0 :
Articole
Comentarii

Arhive

28 Iul 2010

După ce au furat România bucată cu bucată şi ne-au îndatorat peste măsură,

Traian Băsescu şi guvernanţii portocalii pun în practică proiectul:

„Cum poţi îngropa un popor de viu!”

       Traian Băsescu este perfect! Guvernul Boc este perfect! Iar aceste afirmaţii publice nu le facem noi ci însuşi preşedintele ţării, Traian Băsescu şi vicepreşedintele PD-L (partidul de guvernământ), Adriean Videanu. Şi, dacă privim cu atenţie tot ceea ce ni se întâmplă în România ultimilor ani, constatăm că aceşti politicieni macabri chiar au dreptate. Fiindcă, în zbuciumata noastră istorie de peste două milenii, nici hunii, nici vizigoţii, nici ostrogoţii, nici turcii, nici tătarii, nici fanarioţii, nici măcar dictatorul Nicolae Ceauşescu n-au reuşit să pună în practică proiectul infailibil numit „Cum poţi îngropa un popor de viu!”, aşa cum au făcut-o Traian Băsescu, Guvernul Boc şi PD-L.
       E adevărat că nu avem drumuri, autostrăzi, spitale, maternităţi, şcoli, diguri, căi ferate, poduri şi alte asemenea „mărunţişuri”, dar îi avem pe Traian Băsescu la palatul Cotroceni, pe Emil Boc la palatul Victoria, pe Eba la Bruxelles şi pe Laszlo Tokes, eheeei, tocmai în Ţinutul Secuiesc, ceea ce ne întăreşte credinţa că acest mare „proiect” nu are cum să dea greş. Ba, dimpotrivă.
       E adevărat că nu avem industrie, agricultură, turism, comerţ, construcţii, asistenţă medicală, protecţie socială şi alte asemenea „mărunţişuri”, dar avem la greu şomaj, salarii amputate cu 25%, cel mai mare TVA din U.E. şi datorii de zeci de mii de miliarde de euro la FMI, B.E. şi C.E. La ora când aşternem pe hârtie aceste rânduri, deja se negociază la Washington, cu FMI, un nou împrumut fabulos.
         Este adevărat că România a fost furată de băieţii deştepţi bucată cu bucată, că s-a făcut troc cu limba română şi au fost vandalizate (prin disponibilizări masive, lipsă de finanţare ori numire de şefi analfabeţi pe criterii politice) aproape toate instituţiile de cultură (teatre, filarmonici, biblioteci etc. etc.), dar la Băile Tuşnad am putea ajunge (cei care vom supravieţui, desigur) doar cu paşaport şi numai dacă vrea Budapesta.
         Dacă poporul român nu se va trezi din letargie pentru a acţiona unit, pe toate fronturile (societate civilă, partide politice democrate, sindicate, mass media) pentru înlăturarea imediată a acestor ciocli portocalii de la conducerea ţării, atunci incompetenţii, hoţii, trădătorii, parveniţii şi jigodiile ne vor îngropa de vii. Atâta timp cât nu vom opune din răsputeri o amplă rezistenţă incompetenţilor, hoţilor, trădătorilor, parveniţilor şi jigodiilor portocalii care au sufocat ţara şi vom continua să acceptăm subcultura, prostul gust, mârlănia şi primitivismul lor politic, economic, social şi cultural, suntem, iremediabil, condamnaţi la pierzanie.
         Este adevărat că „în lumea asta prost făcută” nimeni nu a murit din cauza expunerii timp îndelungat la educaţie şi cultură. Iar românii, trebuie să recunoaştem cu obiectivitate, n-au fost expuşi. Este adevărat că respectul faţă de cărţi poate fi manifestat doar prin folosirea lor. Este adevărat că, în ultimii ani, s-a dus şi continuă să se ducă o politică de îndobitocire a cât mai multor români, dat tot atât de adevărat este şi faptul că, eventuala eşuare a României poate fi dată, categoric, doar de inexistenţa unei vulcanice reacţii populare faţă de o guvernare aberantă, incoerentă, iresponsabilă şi trădătoare de neam, limbă şi ţară.
          Ne-a fost furată orice speranţă de viitor prin prăbuşirea dramatică a nivelului de trai, atât întreprinderile cât şi noi, cetăţenii, trezindu-ne în incapacitate de plată. Şi iarna, încă, nu a venit! Nici facturile la căldură, energie electrică, gaze, apă, canal etc. etc. Cei mai mulţi români, îndeosebi specialiştii, părăsesc ţara. Sănătatea, educaţia, cultura sunt, practic, ruinate. Ce mai aşteptăm?
          Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu noi, atunci cine? Acţionaţi. Timpul nu mai are răbdare! Faceţi în aşa fel încât, în România secolului XXI, să nu mai fie atât de multă disperare şi atât de puţină speranţă!

                                                                                  ION GAGHII

Admin · 6 vizualizari · Scrieti un comentariu

14 Iul 2010

De ce ne-a fost frică, n-am scăpat:

Traian Băsescu, Guvernul Boc şi PDL iubesc constant poporul român prin sugrumare!

      Oricum am privi tot ceea ce se petrece, zilnic, în jurul nostru, oricâte eforturi am face pentru a pricepe direcţia către care se îndreaptă ţara, oricâtă înţelegere, toleranţă şi bunăvoinţă am fi dispuşi să acordăm lui Traian Băsescu, Guvernului Boc şi PDL-ului, realitatea crudă ne obligă să tragem o singură concluzie: NEBUNIA CONDUCE ROMÂNIA! Pentru că doar într-un ospiciu vei întâlni pacienţi care se cred Spartacus, Napoleon, Lucreţia Borgia, Stalin, Lenin, Hitler, Che Ghevara, Simon Bolivar, Fiţa sau Petre Caniu (pentru necunoscători, ultimele două „personalităţi” fac parte din pitoreasca zestre autohtonă giurgiuveană).
      Ca atare, n-am de gând să vă vorbesc astăzi, stimaţi cititori, nici despre modul în care au ajuns portocaliii la putere, nici despre ceea ce promiteau aceştia în campania electorală, nici despre împărţirea bugetului exclusiv pe criterii politice, nici despre politizarea administraţiei locale, nici despre afacerile mănoase ale miniştrilor, nici despre pupincuriştii băsescieni, nici despre partidul trădătorilor, condus de Gabriel Oprea, nici despre oportunismul UDMR, ci despre faptul că, de ce ne-a fost frică, n-am scăpat!
      Ne-a fost teamă că Traian Băsescu va câştiga, din nou, alegerile prezidenţiale, şi le-a câştigat. E drept, nu în ţară, ci în diaspora. Ne-a fost teamă că, deşi dat jos de către Parlament, Emil Boc va fi pus din nou în fruntea guvernului, şi a fost pus. Ne-a fost teamă că mafioţii Videanu, Blaga, Berceanu şi Udrea vor face parte din guvern, şi fac. Ne-a fost teamă că trădătorii din PSD şi PNL vor face un partid de conjunctură doar pentru a avea acces la ugerul bugetului, şi au acces. Ne-a fost teamă că ungurii (UDMR) vor juca tare cartea limbii maghiare şi a autonomiei teritoriale şi, nu numai că au jucat-o, dar au câştigat partida în stil de mari campioni ai tuturor guvernărilor. Ne-a fost teamă că ne vor băga mâna în buzunar până la cot, şi ne-au făcut frumos la portofel. Ne-a fost teamă că vor pune taxe şi impozite mai ceva ca fanarioţii, şi azi plătim inclusiv apa de ploaie (vezi miile de case şi zecile de vieţi luate de puhoaie) şi aerul pe care îl respirăm. Ne-a fost teamă că vom suferi, din nou, de foame şi de frig? Ei, bine, vom suferi vârtos (preţurile alimentelor cresc precum cozonacul, iar de la subvenţiile pentru căldură ne-am luat, deja, adio). Ne-a fost teamă că vom ajunge să murim, cu zile, în spitale? Ei, bine, murim, deja, ca muştele. Ne-a fost teamă că industria, agricultura, sănătatea, cultura, justiţia, administraţia publică, poliţia, jandarmeria, armata şi tot ce mai mişcă în ţara asta vor fi lăsate de izbelişte? Ei, bine, uitaţi-vă la ele în ce hal au ajuns şi ce bugete le-au fost alocate. Şi enumerarea fricilor şi temerilor noastre îndreptăţite ar putea continua la infinit, întrucât ele ne sunt confirmate zi de zi şi ceas de ceas de chiar Traian Băsescu, Guvernul Boc şi PDL, care iubesc constant poporul român prin sugrumare!
      Şi, fiindcă pensionarii, în loc să moară, se încăpăţânează să trăiască, constructorii se încăpăţânează să clădească, ţăranii se încăpăţânează să lucreze pământul, copiii se încăpăţânează să meargă la şcoală şi la facultăţi, profesorii se încăpăţânează să-i înveţe, oamenii de artă şi cultură se încăpăţânează să facă ceea ce ştiu ei mai bine (film, teatru, pictură, sculptură, muzică, literatură), poliţiştii, jandarmii şi magistraţii se încăpăţânează să-şi facă onest meseria, Zeus a început nu doar să acţioneze incoerent dar, mai ales, a devenit violent peste măsură.
      Parcă scos din minţi că România se încăpăţânează să mai existe, după tot tratamentul criminal la care a fost supusă de această ciumă portocalie, Traian Băsescu se răsteşte la pensionari, se ceartă cu sinistraţii, cu judecătorii Curţii Constituţionale, cu Opoziţia, ba chiar şi cu TVA-ul, pe care l-a trimis „înapoi, jos”, inclusiv cu propriu-i guvern, demonstrând, dacă mai era nevoie, că violenţa este ultimul refugiu al omului incompetent.
     Aşadar, acest preşedinte incompetent, incult, fitilist şi scandalagiu, acest guvern iresponsabil şi acest partid (PDL) corupt până în măduva oaselor reprezintă adevăratele pericole la adresa siguranţei naţionale şi nu pensionarii, bugetarii sau mai ştiu şi eu ce alte categorii sociale pe care Băsescu le-a condamnat la atâta iubire zeiască prin chiar sugrumarea lor instantanee! Paşol na turbinca, ciumaţilor!

                                                                ION GAGHII

Admin · 29 vizualizari · Scrieti un comentariu

21 Iun 2010

Printre lacrimi mă rugam

Doamne, fă ce vrei cu mine,
Pune-mi, cât mai grea, povara,
Dar mă rog, zilnic, la Tine,
Să-mi fereşti, de moarte, Ţara.

     Doamne, fă ce vrei cu mine,
     Fă-mă pom, iarbă, fântână,
     Dar mă rog, zilnic, la Tine,
     Să păzeşti limba română.

Doamne, fă ce vrei din mine,
Portativ şi toată gama,
Dar mă rog, zilnic, la Tine,
Ad-o, înapoi, pe mama.

     Doamne, fă ce vrei din mine,
     Fă-mă ziua, ora, data,
     Dar mă rog, zilnic, la Tine,
     Adu-l, înapoi, pe tata.

Doamne, fă ce vrei cu mine,
Fă-mă jar să ard ispita,
Dar mă rog, zilnic, la Tine,
Nemureşte-mi, Tu, iubita.

     Doamne, fă ce vrei cu mine,
     Pune-mi capul pe tipsii,
     Dar mă rog, zilnic, la Tine,
     Să-mi ai grijă de copii.

Doamne, fă ce vrei cu mine,
Fă-mă Soare-n cerul nopţii,
Dar mă rog, zilnic, la Tine,
Să-mi săruţi, în somn, nepoţii.

     Doamne, fă ce vrei cu mine,
     Fă-mă lumânări de ceară,
     Dar mă rog, zilnic, la Tine,
     Nu-mi lăsa neamul să piară.

Doamne, fă ce vrei cu mine,
Fă-mă dor de Eminescu,
Dar mă rog, zilnic, la Tine,
Ia-ni-l, Doamne, pe Băsescu.

    Şi să-l laşi, din nou, pe mare,
    Între ape şi-ntre stele
    Pe colacul de salvare.
    Dă o şansă Ţării mele!

                                    ION GAGHII

Admin · 68 vizualizari · 2 comentarii

16 Iun 2010

Bucureşti, 15 iunie 2010

Cod portocaliu de joc satanic pe hoitul României muribunde!

Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius! Azi trăim cu intensitate maximă ziua de 15 iunie 2010 şi sunt gata să pun pariu că prea puţini români îşi amintesc că au trecut, iată, 121 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Unii nici măcar n-au auzit de el şi nici de scrierile sale politice atât de actuale încât, dacă ar fi publicate în orice jurnal serios, fără a fi menţionat autorul, unii cititori ar putea crede că vreun contemporan al lui Traian Băsescu face pe opozantul la dezmăţul patronat de Zeus şi pus la cale de hoardele sale de slugi hămesite, gata să încingă un joc satanic, cu strigături, pe hoitul României muribunde.

Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius, în timp ce foamea, disperarea şi nesiguranţa zilei de mâine iau cu asalt Palatul Parlamentului, unde nişte şmenari, care şi-au uitat creierul acasă, vor să taie pensiile cu 15% şi salariile bugetarilor cu 25% fiindcă, de atâta furat, guvernanţii ne spun că au ajuns la fundul sacului… bugetar. În hărmălaia generală – din Parlament, dar şi din stradă – România prinde chip: guvernanţii, roşii în obraji, cu burţile răsfrânte peste „cureaua lată” de atâta ghiftuială şi profesorii, medicii, juriştii, cercetătorii, funcţionarii publici, actorii, micii întreprinzători şi şomerii scofâlciţi de foame, de griji, de teama că hoţii le vor lua şi din puţinul pe care îl aveau.

Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius şi două lumi diferite – îmbuibaţii şi flămânzii – stau faţă în faţă, despărţiţi fiind de cordoanele jandarmilor şi poliţiştilor care, depăşite de situaţie, pendulează între a executa ordinele sătuilor şi a se alătura, fraternizând în sărăcie, acelora care, ca şi ei, îşi apără dreptul la supravieţuire.

Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius şi, de la tribuna Parlamentului, Boc vorbeşte de parcă ar fi în transă. La fel şi aplaudacii lui Băsescu, uitând tot ce promiteau în campania electorală, uitând să-şi ceară măcar scuze că ne-au minţit cu neruşinare, uitând să ne spună cum au păpat miliardele împrumutate de la FMI, cu licitaţii trucate şi clientelă portocalie cocoţată în tot felul de funcţii bănoase, cu miile de secretari de stat din agenţii, unde taie frunză la câini, cu trei directori pe acelaşi post, cu cheltuieli de fiţe pe te miri ce bazaconii, de la patinoare şi săli de sport până la tot felul de sindrofii prin hoteluri şi restaurante de lux, proprietatea unor hiene pupinbăsiste.

        Şi, toate acestea, în timp ce jurnaliştii erau închişi într-un ţarc (ca să le intre bine în cap cum stăm cu libertatea presei), iar cei care au protestat faţă de un asemenea tratament banditesc, fie au fost loviţi, îmbrânciţi sau înjuraţi de lacheii lui Băsescu şi Boc, fie li s-au rupt hainele de pe ei, fie li s-au luat aparatele foto ori telefoanele, ba chiar şi microfoanele pentru ca opinia publică să afle cât mai puţin despre satrapii care îi bagă mâna până la cot în buzunare. Iar când te dedai la asemenea gesturi de şuţ de portofele, nu te poţi aştepta ca poporul să te aplaude frenetic.
       Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius şi mii de români, care au înconjurat Casa Poporului, cer demisia guvernului şi a preşedintelui ţării, nelăsându-se intimidaţi de forţele de ordine care, între timp, şi-au mărit substanţial efectivele. Alte milioane, aflate cu sufletul la gură în faţa televizoarelor, se simt minţite, furate, umilite, sărăcite şi condamnate la moarte lentă, dar sigură, de către cei care, prin Constituţie, au obligaţia de a le asigura un trai decent.
       Au trecut 121 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu şi majoritatea publicaţiilor cu pretenţii nu alocă cel puţin un minim spaţiu tipografic marcării acestui eveniment, majoritatea fiind absorbite de febra moţiunii de cenzură şi de ceea ce va fi…după. Răspunsul nu e greu de intuit: după Băsescu şi Boc, potopul! De ce? Ne-o spune însuşi Mihai Eminescu: „E clar că un stat care cheltuieşte pentru pretinse necesităţi politice (s.n. vezi campania opulentă a lui Zeus şi uriaşele pomeni electorale, vezi bugetul preşedinţiei şi al guvernului!) mai mult decât poate suporta producţia poporului va ajunge pas cu pas la sărăcie, pospăită cu vorbe, dar din ce în ce mai simţitoare prin trebuinţele miilor de indivizi pe cari un sistem fals i-a ridicat deasupra (s.n. Udrea, Blaga, Videanu, Berceanu) prefăcându-i în exploatatori ai averii publice… Sute de milioane s-au cheltuit de la începutul reformelor pentru a face din oameni fără nici o specialitate, fără talent şi fără învăţătură bărbaţi de stat, pentru a-i face, prin haine doar, prezentabili înaintea lumii… Pretutindeni, în administraţie, în finanţe, în universităţi, la Academie, în corpurile de selfgovernment, pe jeţurile de miniştri, nu întâlnim în mare majoritate decât iarăşi acele fatale fizionomii nespecializate (s.n. Vlădescu, Şeitan, Funeriu), aceeaşi protoplasmă de postulanţi, de reputaţii uzurpate (Eba, Ridzi, Boureanu, Toader, Măgureanu, Boiangiu, Cantaragiu, Pasat etc, etc), care se grămădeşte înainte în toate şi care tratează c-o egală suficienţă toate ramurile administraţiei publice. Şi-apoi ne plângem că lucrurile nu merg bine. Dar cum să meargă?”
       Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius şi azi, 15 iunie 2010, se împlinesc 121 de ani la de moartea lui Mihai Eminescu. Şi tot azi, peste 9 milioane de români au fost condamnaţi la foame, frig şi sărăcie. Moţiunea a picat, Udrea dă şampania iar Traian Băsescu sărbătoreşte încă o victorie personală uriaşă împotriva poporului român. Cu alte cuvinte, victoria lichelelor din PDL, UNPR şi UDMR în adoptarea soluţiei criminale de tăiere a pensiilor cu 15% şi a salariilor tuturor bugetarilor cu 25%.
       Cum de vă mai rabdă pământul, trădătorilor de neam, limbă şi ţară?

                                                        ION GAGHII

Admin · 65 vizualizari · 3 comentarii

02 Iun 2010

Nu pot Traian Băsescu şi Emil Boc să mintă cât pot naivii din România să creadă!

        Puţini, extrem de puţini români îşi mai amintesc de profundul, subtilul şi verticalul om de cultură Petre Ţuţea. Şi mai puţini îi citesc, azi, cărţile, adevărate lecţii de viaţă. Ei, cei puţini, nu au uitat izbucnirea vulcanică a filozofului Petre Ţuţea, după alegerile din 1990: „Am stat la puşcărie pentru un popor de cretini!” Tare mâhnit şi dezamăgit trebuie să fi fost magistrul, devreme ce s-a exprimat atât de abrupt şi, mărturisesc, nu-i împărtăşesc decât în parte opinia.
        Pentru a argumenta această poziţie tranşantă, voi încerca să analizez – sintetic, desigur – traiectoria României din ultimii şase ani de domnie ai marinarului de la Cotroceni, care, din hăhăială în hăhăială, din beţie în beţie, a dus ţara în faliment şi, cu toate acestea, a mai căpătat un mandat prezidenţial când „unii mi-au dat susţinere, iar alţii mi-au dat o lecţie”. Aşadar, nu toţi românii sunt nişte cretini.
        Cei care i-au dat susţinere, nu sunt capabili să-şi recunoască greşeala, deşi erau convinşi că Traian Băsescu şi PD-L vor continua să fure din avuţia naţională, vor continua să mintă cu neruşinare, dar sperau că le vor arunca şi lor o ciosvârtă, cât să trăiască decent. Din păcate, s-au înşelat pentru a doua oară. De cum s-a văzut cu sacii în căruţă, Băsescu a dat undă verde la furăciuni, la afaceri oneroase cu statul pentru clientela PD-L, la politizarea imbecilă a administraţiei, la violarea Constituţiei, la subordonarea tuturor instituţiilor uitând, chiar de a doua zi, toate promisiunile pe care le făcuse în campania electorală.
        Acum, românii care i-au pus lui Traian Băsescu pâinea şi cuţitul în mână constată, cu stupoare, că „alesul lor”, după ce le promisese atâtea binefaceri, a început să taie din salarii, pensii, alocaţii, ajutoare la toată lumea, dar nu şi din cheltuielile bugetare ale preşedinţiei, parlamentului, guvernului ori ale serviciilor secrete. Timp de aproape şase ani, nu a mişcat un deget pentru restructurarea stufosului sector bugetar (ba, mai mult, azi sunt plătiţi trei directori de agenţii, care ocupă acelaşi post), în timp ce fondurile europene atrase (atâtea cât sunt ele) au fost orientate către afaceriştii portocalii în exclusivitate.
        Prin urmare, când foamea dă de-a dreptul în casele tuturor românilor (inclusiv în ale acelora care v-au votat), nu doar că nu aveţi bunul simţ de a demisiona dar, în mârlănia voastră funciară, veniţi şi le spuneţi cu seninătate că i-aţi minţit pentru a câştiga alegerile. Şi le-aţi câştigat nu în folosul lor ci al găştii voastre de hămesiţi. Iar neruşinarea portocalie devine cinică, atâta timp cât susţineţi, fără a vă crăpa obrazul de ruşine că, dacă mai vă păsuia un timp criza, aţi fi minţit în continuare pentru a vă păstra privilegiile şi fotoliile călduţe. Dragilor prădători de ţară, voi minţiţi, fie şi prin omisiune, chiar şi atunci când spuneţi, fără să vreţi, adevărul. Şi-l spun, cu jumătate de gură, Elena Udrea, Sebastian Vlădescu, Cezar Preda, Cristian Preda, Sever Voinescu şi alţii, recunoscând lipsa totală a vreunei strategii prezidenţiale şi guvernamentale de dezvoltare a României. De fapt, voi aţi perfecţionat doar strategiile sărăcirii populaţiei prin stagnare economică, furt în haită, izolare internaţională şi vânzare de popor şi limbă. Aici ne-aţi adus, iar azi a venit vremea să daţi socoteală, să plătiţi voi demolarea pe care aţi încurajat-o şi patronat-o cu preţul înfometării românilor din ultimul an şi jumătate.
        Oare, dacă spuneaţi adevărul gol-goluţ în campania electorală, aţi mai fi primit „susţinerea” de care vorbea Zeus? Cât despre „lecţia” dată de acei români care nu v-au „susţinut”, deducem acum că n-aţi priceput nimic din ea, atâta vreme cât încă mai credeţi, în slugărnicia voastră, că nu pot Traian Băsescu şi Emil Boc să mintă cât pot naivii din România să-i creadă. Dacă lucrurile ar sta astfel, atunci mă văd nevoit să-i dau totală dreptate genialului Petre Ţuţea, filozoful uitat mult prea devreme chiar şi de unii intelectuali cu ştaif! Apropo: Traian Băsescu şi Emil Boc or fi auzit de el?

                                            ION GAGHII

Admin · 42 vizualizari · Scrieti un comentariu