În ţara lui Băsescu Vodă
      Nimic nu e ce pare-a fi,
      Minciuna, ce e azi la modă,
      Ne fură dreptul de-a trăi !

De-ncerci să spui doar adevărul
Toţi mitocanii-ţi sar în cap,
Să-ţi smulgă limba, ochii, părul
În timp ce-şi pun bani la ciorap.

     Ajunşi, apoi, în ministere,
    La Cotroceni, în Parlament
    Şi mai vârtos îşi trag avere
    Minţind poporul permanent.

Când, la alegeri, cerşeau votul,
Ne promiteau salarii mari,
Marea cu sarea, pensii, totul.
Dar ne-au vândut aceşti samsari.

     Sătui, privesc din limuzine,
     Din vilele de protocol,
     Ne dau doar circ, dar nu şi pâine,
     Poporu-i cu stomacul gol.

Nu-s bani, ne spun, dar fură-ntr-una,
Că au salarii de nababi,
Stârnind, printre flămânzi, furtuna
De-a trage-n ţepe aceşti ştabi.

     Dar, pân-atunci, ne ţepuiră
     Băsescu, Boc cel Ramolit,
     Iar azi până şi ei se miră
     Cât de uşor ne-au păcălit!

Şi, încă, mint cu-nverşunare
Cum ţara, ei, din criz-au scos,
Deşi, flămând, poporul moare
De traiul bun întors pe dos.


                                  ION GAGHII

          Cine nu vede, nu aude şi nu simte pe propria-i piele că atotputernica şi atotştiutoarea ciumă portocalie lucrează cu motoarele turate la maximum pentru distrugerea ireversibilă a substanţei biologice din care a fost zămislit poporul român, ori are orbul găinilor, ori i-a plecat mintea cu sorcova, ori este complice la uimitoarele diversiuni zilnice puse la cale de aceşti satrapi ai naţiunii. Au furat alegerile în văzul tuturor, au făcut legi pe care nu le respectă, au numit guverne marionetă, şi-au subordonat toate instituţiile fundamentale ale statului, au schimbat până şi portarii deconcentratelor care nu aveau carnet portocaliu, au fraternizat cu trădătorii şi vânzătorii de grai românesc, ne-au îndatorat pentru multe generaţii de-acum încolo, au pus biruri fanariote, ne-au condamnat la aneantizare şi nimeni n-a spus: AJUNGE!
          Acum, când foamea dă de-a dreptul, când pensiile şi salariile au fost drastic mutilate şi îngheţate, când şomajul a atins cifre record, românii ies în stradă. Cei mai vocali par a fi profesorii, adică vajnicii formatori de caractere, care au votat PD-L şi pe Traian Băsescu, fiindcă „le măreau salariile cu 50%”, în timp ce „avarul” Guvern Tăriceanu spunea că nu sunt bani şi trebuia, musai, sancţionat. Îi urmează funcţionarii publici, lucrătorii din sănătate, transportatorii, fermierii, constructorii, ceferiştii, minerii etc, etc.
         De ce s-a ajuns aici? Simplu. Pentru că întreg acest cancer portocaliu a jucat şi continuă să joace o singură carte: aceea bazată pe credulitatea gloatei ce poate fi manipulată uşor şi cumpărată la kilogram fie cu lacrimi, fie cu promisiuni, fie cu găleţi de plastic, fie cu câţiva arginţi. Acum, Traian Băsescu, Guvernul Boc şi PD-L caută să îndrepte furia populară către ţinte false, pentru   a-şi salva propriile scaune şi privilegii. Nu ei sunt de vină pentru acest dezastru naţional, pentru hoţia, minciuna şi incompetenţa ce-i caracterizează, ci Parlamentul, fiindcă a votat „pensii şi salarii nesimţite”. Ba, chiar şi Constituţia. Care, neapărat, trebuie modificată. Cât despre nevoile reale ale poporului hămesit, acestea mai pot să aştepte. Că doar nu dau turcii!
          Ferească Dumnezeu ca, după aceste uriaşe proteste ale disperării, ce ar putea scăpa de sub control, poporul român să spună despre Traian Băsescu, Guvernul Boc şi PD-L, doar atât: „Un fleac. I-am ciuruit!”
         Cine susţine că suntem un popor de tâmpiţi, se înşeală amarnic. La fel şi acela care afirmă că suntem un popor inteligent. De fapt „suntem un popor vegetal”, cum adevărat grăit-a sensibila poetă Ana Blandiana. Numai că, uneori, până şi copacii se revoltă!

                                                                     ION GAGHII

        Dacă vreunul dintre distinşii mei cititori ar avea răbdarea, curiozitatea, dorinţa şi timpul absolut necesare pentru a lectura cu atenţie prognozele pe care le-am făcut în ultima vreme cu privire la direcţia către care se îndreaptă România sub conducerea lui Traian Băsescu şi a camarilei sale PD-Liste, ar constata, fără prea mare efort, că acestea s-au adeverit aproape 100%. Doamne, şi cât de mult mi-am dorit să nu am dreptate! În loc să mă combată şi să mă contrazică ferm cu argumentul faptelor, aleşii portocalii au făcut tot ce le-a stat la îndemână ba, mai mult decât atât, pentru a-mi confirma spusele.
         De pildă, în urmă cu doar câteva săptămâni, premierul Emil Boc se văita de mama focului că nu mai sunt, practic, bani, pentru salarii şi pensii, dar tot el semnează azi, sfidând cel mai elementar bun simţ, lefuri de zeci de mii de euro lunar pentru pegra PD-Listă, protejată politic fiindcă „a cotizat la victoria democraţiei”. Adică, a lui Traian Băsescu şi a sa personal. Ce credibilitatea ar putea avea acest individ parşiv, cinic şi iresponsabil când, astă toamnă, în campania electorală prezidenţială, minţea, spunând că va desfiinţa „pensiile nesimţite”, iar azi, printr-un proiect de lege absolut aberant, scade vizibil puterea reală de cumpărare a tuturor pensionarilor, prin amputarea sadică a punctului de pensie?
          De ce sunt obligaţi, prin lege, să strângă cureaua amărâţii de pensionari, muncitorii (atâţia cât au mai rămas cu slujbe, fiindcă numărul şomerilor atinge, aproape, milionul), profesorii, actorii, funcţionarii publici, medicii, militarii şi magistraţii în timp ce miniştrii săi risipesc sute de milioane de euro pe tot felul de experimente abracadabrante, inclusiv pentru propria imagine? Răspunsul e simplu: pentru că ei sunt – ne place sau nu – statul român portocaliu. Aşa se explică de ce, milioane de compatrioţi au ajuns robi pe plantaţiile camarilei PD-Liste, deşi aceasta a dus ţara de râpă prin: promovarea incompetenţilor cu carnet de partid, protejarea nomenklaturiştilor corupţi (Mircea Gutău, încarcerat la Penitenciarul Colibaşi dar, oficial, încă primar al municipiului Râmnicu-Vâlcea şi şef al filialei judeţene PD-L, Cosmin Popescu, condamnat şi el de ICCJ la închisoare, cu suspendare, dar încă preşedinte interimar al PD-L Gorj, Ionel Manţog, Gheorghe Falcă, Monica Iacob Ridzi, Elena Udrea – infractori sadea - , dar miniştri şi căpetenii de bază ale PD-L, rămaşi la posturi bine mersi. Cu alte cuvinte, deşi sunt condamnaţi definitiv şi irevocabil sau doar suspectaţi de corupţie în zeci de dosare puse la dospit sau plimbate ani de zile de la o instanţă la alta, aceşti belferi ai banului public continuă să fie protejaţi, ba chiar şi promovaţi de PD-L. Adică, exact de acel partid care, în 2004, a câştigat alegerile şi preşedinţia vorbindu-le românilor despre ce credeţi? Despre corupţia Guvernului Năstase.
         Aflaţi pe cai mari, pedeliştii nu suflă o vorbă în legătură cu aceste fapte reprobabile, dar pretind că partidul lor se reformează. Cum? Vede şi simte o Românie întreagă! Apropo: este guvernarea PD-L coruptă? În timp ce dumneavoastră, cititorii mei devotaţi, vă gândiţi profund pentru a-mi da un răspuns avizat la această întrebare, România hibernează sub imense troiene de zăpadă, sute de farmacii pun lacătul pe uşă fie din lipsă de medicamente, fie din pricina impozitelor demolatoare, şomajul creşte exponenţial, drogurile legale au devenit ilegale (ca şi Traian Băsescu, Emil Boc şi PD-L), sindicatele pregătesc protestele de primăvară, poliţiştii asistă gravidele la naştere, borfaşii jefuiesc bănci, case de schimb valutar, benzinării şi magazine, tinerii se pregătesc să emigreze, iar România va înregistra, în 2010, (culmea ridicolului morbid!) o creştere economică de, fix, 3%. E bine, nu? Mai ales că pedeliştii, sătui de atâtea vile luxoase, au hotărât să voteze în bloc. Ce? Toate legile aberante date de guvernul Boc!

                                                                                ION GAGHII