Sindicalizare16 Iun 2010 - 11:06:25
București, 15 iunie 2010
Cod portocaliu de joc satanic pe hoitul României muribunde!
Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius! Azi
trăim cu intensitate maximă ziua de 15 iunie 2010 și sunt gata să pun pariu că
prea puțini români își amintesc că au trecut, iată, 121 de ani de la moartea
lui Mihai Eminescu. Unii nici măcar n-au auzit de el și nici de scrierile sale
politice atât de actuale încât, dacă ar fi publicate în orice jurnal serios,
fără a fi menționat autorul, unii cititori ar putea crede că vreun contemporan
al lui Traian Băsescu face pe opozantul la dezmățul patronat de Zeus și pus la
cale de hoardele sale de slugi hămesite, gata să încingă un joc satanic, cu
strigături, pe hoitul României muribunde.
Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius, în
timp ce foamea, disperarea și nesiguranța zilei de mâine iau cu asalt Palatul
Parlamentului, unde niște șmenari, care și-au uitat creierul acasă, vor să taie
pensiile cu 15% și salariile bugetarilor cu 25% fiindcă, de atâta furat,
guvernanții ne spun că au ajuns la fundul sacului… bugetar. În hărmălaia
generală – din Parlament, dar și din stradă – România prinde chip: guvernanții,
roșii în obraji, cu burțile răsfrânte peste „cureaua lată” de atâta ghiftuială
și profesorii, medicii, juriștii, cercetătorii, funcționarii publici, actorii,
micii întreprinzători și șomerii scofâlciți de foame, de griji, de teama că
hoții le vor lua și din puținul pe care îl aveau.
Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius și două
lumi diferite – îmbuibații și flămânzii – stau față în față, despărțiți fiind
de cordoanele jandarmilor și polițiștilor care, depășite de situație,
pendulează între a executa ordinele sătuilor și a se alătura, fraternizând în
sărăcie, acelora care, ca și ei, își apără dreptul la supraviețuire.
Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius și,
de la tribuna Parlamentului, Boc vorbește de parcă ar fi în transă. La fel și
aplaudacii lui Băsescu, uitând tot ce promiteau în campania electorală, uitând
să-și ceară măcar scuze că ne-au mințit cu nerușinare, uitând să ne spună cum
au păpat miliardele împrumutate de la FMI, cu licitații trucate și clientelă
portocalie cocoțată în tot felul de funcții bănoase, cu miile de secretari de
stat din agenții, unde taie frunză la câini, cu trei directori pe același post,
cu cheltuieli de fițe pe te miri ce bazaconii, de la patinoare și săli de sport
până la tot felul de sindrofii prin hoteluri și restaurante de lux, proprietatea
unor hiene pupinbăsiste.
Și, toate acestea, în timp ce jurnaliștii erau
închiși într-un țarc (ca să le intre bine în cap cum stăm cu libertatea
presei), iar cei care au protestat față de un asemenea tratament banditesc, fie
au fost loviți, îmbrânciți sau înjurați de lacheii lui Băsescu și Boc, fie li
s-au rupt hainele de pe ei, fie li s-au luat aparatele foto ori telefoanele, ba
chiar și microfoanele pentru ca opinia publică să afle cât mai puțin despre satrapii
care îi bagă mâna până la cot în buzunare. Iar când te dedai la asemenea
gesturi de șuț de portofele, nu te poți aștepta ca poporul să te aplaude
frenetic.
Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius și mii de români, care au înconjurat Casa Poporului, cer demisia guvernului și a președintelui țării, nelăsându-se intimidați de forțele de ordine care, între timp, și-au mărit substanțial efectivele. Alte milioane, aflate cu sufletul la gură în fața televizoarelor, se simt mințite, furate, umilite, sărăcite și condamnate la moarte lentă, dar sigură, de către cei care, prin Constituție, au obligația de a le asigura un trai decent.
Au trecut 121 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu și majoritatea publicațiilor cu pretenții nu alocă cel puțin un minim spațiu tipografic marcării acestui eveniment, majoritatea fiind absorbite de febra moțiunii de cenzură și de ceea ce va fi…după. Răspunsul nu e greu de intuit: după Băsescu și Boc, potopul! De ce? Ne-o spune însuși Mihai Eminescu: „E clar că un stat care cheltuiește pentru pretinse necesități politice (s.n. vezi campania opulentă a lui Zeus și uriașele pomeni electorale, vezi bugetul președinției și al guvernului!) mai mult decât poate suporta producția poporului va ajunge pas cu pas la sărăcie, pospăită cu vorbe, dar din ce în ce mai simțitoare prin trebuințele miilor de indivizi pe cari un sistem fals i-a ridicat deasupra (s.n. Udrea, Blaga, Videanu, Berceanu) prefăcându-i în exploatatori ai averii publice… Sute de milioane s-au cheltuit de la începutul reformelor pentru a face din oameni fără nici o specialitate, fără talent și fără învățătură bărbați de stat, pentru a-i face, prin haine doar, prezentabili înaintea lumii… Pretutindeni, în administrație, în finanțe, în universități, la Academie, în corpurile de selfgovernment, pe jețurile de miniștri, nu întâlnim în mare majoritate decât iarăși acele fatale fizionomii nespecializate (s.n. Vlădescu, Șeitan, Funeriu), aceeași protoplasmă de postulanți, de reputații uzurpate (Eba, Ridzi, Boureanu, Toader, Măgureanu, Boiangiu, Cantaragiu, Pasat etc, etc), care se grămădește înainte în toate și care tratează c-o egală suficiență toate ramurile administrației publice. Și-apoi ne plângem că lucrurile nu merg bine. Dar cum să meargă?”
Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius și azi, 15 iunie 2010, se împlinesc 121 de ani la de moartea lui Mihai Eminescu. Și tot azi, peste 9 milioane de români au fost condamnați la foame, frig și sărăcie. Moțiunea a picat, Udrea dă șampania iar Traian Băsescu sărbătorește încă o victorie personală uriașă împotriva poporului român. Cu alte cuvinte, victoria lichelelor din PDL, UNPR și UDMR în adoptarea soluției criminale de tăiere a pensiilor cu 15% și a salariilor tuturor bugetarilor cu 25%.
Cum de vă mai rabdă pământul, trădătorilor de neam, limbă și țară?
ION GAGHII
Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius și mii de români, care au înconjurat Casa Poporului, cer demisia guvernului și a președintelui țării, nelăsându-se intimidați de forțele de ordine care, între timp, și-au mărit substanțial efectivele. Alte milioane, aflate cu sufletul la gură în fața televizoarelor, se simt mințite, furate, umilite, sărăcite și condamnate la moarte lentă, dar sigură, de către cei care, prin Constituție, au obligația de a le asigura un trai decent.
Au trecut 121 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu și majoritatea publicațiilor cu pretenții nu alocă cel puțin un minim spațiu tipografic marcării acestui eveniment, majoritatea fiind absorbite de febra moțiunii de cenzură și de ceea ce va fi…după. Răspunsul nu e greu de intuit: după Băsescu și Boc, potopul! De ce? Ne-o spune însuși Mihai Eminescu: „E clar că un stat care cheltuiește pentru pretinse necesități politice (s.n. vezi campania opulentă a lui Zeus și uriașele pomeni electorale, vezi bugetul președinției și al guvernului!) mai mult decât poate suporta producția poporului va ajunge pas cu pas la sărăcie, pospăită cu vorbe, dar din ce în ce mai simțitoare prin trebuințele miilor de indivizi pe cari un sistem fals i-a ridicat deasupra (s.n. Udrea, Blaga, Videanu, Berceanu) prefăcându-i în exploatatori ai averii publice… Sute de milioane s-au cheltuit de la începutul reformelor pentru a face din oameni fără nici o specialitate, fără talent și fără învățătură bărbați de stat, pentru a-i face, prin haine doar, prezentabili înaintea lumii… Pretutindeni, în administrație, în finanțe, în universități, la Academie, în corpurile de selfgovernment, pe jețurile de miniștri, nu întâlnim în mare majoritate decât iarăși acele fatale fizionomii nespecializate (s.n. Vlădescu, Șeitan, Funeriu), aceeași protoplasmă de postulanți, de reputații uzurpate (Eba, Ridzi, Boureanu, Toader, Măgureanu, Boiangiu, Cantaragiu, Pasat etc, etc), care se grămădește înainte în toate și care tratează c-o egală suficiență toate ramurile administrației publice. Și-apoi ne plângem că lucrurile nu merg bine. Dar cum să meargă?”
Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius și azi, 15 iunie 2010, se împlinesc 121 de ani la de moartea lui Mihai Eminescu. Și tot azi, peste 9 milioane de români au fost condamnați la foame, frig și sărăcie. Moțiunea a picat, Udrea dă șampania iar Traian Băsescu sărbătorește încă o victorie personală uriașă împotriva poporului român. Cu alte cuvinte, victoria lichelelor din PDL, UNPR și UDMR în adoptarea soluției criminale de tăiere a pensiilor cu 15% și a salariilor tuturor bugetarilor cu 25%.
Cum de vă mai rabdă pământul, trădătorilor de neam, limbă și țară?
ION GAGHII