iongaghii.blog-gratuit.ro - Blog Primul blog : Ultimele articole

Calendar

Mai 2010
Lun	Mar	Mier	Joc	Vin	Sam	Dum
<< <	Sep 2010	> >>
1	2	3	4	5	6	7
8	9	10	11	12	13	14
15	16	17	18	19	20	21
22	23	24	25	26	27	28
29	30	31

Cautare

Anunt

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

Sindicalizare

RSS 2.0 :
Articole
Comentarii

Arhive

Afisarea articolelor postate in: Iunie 2010

21 Iun 2010

Printre lacrimi mă rugam

Doamne, fă ce vrei cu mine,
Pune-mi, cât mai grea, povara,
Dar mă rog, zilnic, la Tine,
Să-mi fereşti, de moarte, Ţara.

     Doamne, fă ce vrei cu mine,
     Fă-mă pom, iarbă, fântână,
     Dar mă rog, zilnic, la Tine,
     Să păzeşti limba română.

Doamne, fă ce vrei din mine,
Portativ şi toată gama,
Dar mă rog, zilnic, la Tine,
Ad-o, înapoi, pe mama.

     Doamne, fă ce vrei din mine,
     Fă-mă ziua, ora, data,
     Dar mă rog, zilnic, la Tine,
     Adu-l, înapoi, pe tata.

Doamne, fă ce vrei cu mine,
Fă-mă jar să ard ispita,
Dar mă rog, zilnic, la Tine,
Nemureşte-mi, Tu, iubita.

     Doamne, fă ce vrei cu mine,
     Pune-mi capul pe tipsii,
     Dar mă rog, zilnic, la Tine,
     Să-mi ai grijă de copii.

Doamne, fă ce vrei cu mine,
Fă-mă Soare-n cerul nopţii,
Dar mă rog, zilnic, la Tine,
Să-mi săruţi, în somn, nepoţii.

     Doamne, fă ce vrei cu mine,
     Fă-mă lumânări de ceară,
     Dar mă rog, zilnic, la Tine,
     Nu-mi lăsa neamul să piară.

Doamne, fă ce vrei cu mine,
Fă-mă dor de Eminescu,
Dar mă rog, zilnic, la Tine,
Ia-ni-l, Doamne, pe Băsescu.

    Şi să-l laşi, din nou, pe mare,
    Între ape şi-ntre stele
    Pe colacul de salvare.
    Dă o şansă Ţării mele!

                                    ION GAGHII

Admin · 88 vizualizari · 2 comentarii

16 Iun 2010

Bucureşti, 15 iunie 2010

Cod portocaliu de joc satanic pe hoitul României muribunde!

Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius! Azi trăim cu intensitate maximă ziua de 15 iunie 2010 şi sunt gata să pun pariu că prea puţini români îşi amintesc că au trecut, iată, 121 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Unii nici măcar n-au auzit de el şi nici de scrierile sale politice atât de actuale încât, dacă ar fi publicate în orice jurnal serios, fără a fi menţionat autorul, unii cititori ar putea crede că vreun contemporan al lui Traian Băsescu face pe opozantul la dezmăţul patronat de Zeus şi pus la cale de hoardele sale de slugi hămesite, gata să încingă un joc satanic, cu strigături, pe hoitul României muribunde.

Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius, în timp ce foamea, disperarea şi nesiguranţa zilei de mâine iau cu asalt Palatul Parlamentului, unde nişte şmenari, care şi-au uitat creierul acasă, vor să taie pensiile cu 15% şi salariile bugetarilor cu 25% fiindcă, de atâta furat, guvernanţii ne spun că au ajuns la fundul sacului… bugetar. În hărmălaia generală – din Parlament, dar şi din stradă – România prinde chip: guvernanţii, roşii în obraji, cu burţile răsfrânte peste „cureaua lată” de atâta ghiftuială şi profesorii, medicii, juriştii, cercetătorii, funcţionarii publici, actorii, micii întreprinzători şi şomerii scofâlciţi de foame, de griji, de teama că hoţii le vor lua şi din puţinul pe care îl aveau.

Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius şi două lumi diferite – îmbuibaţii şi flămânzii – stau faţă în faţă, despărţiţi fiind de cordoanele jandarmilor şi poliţiştilor care, depăşite de situaţie, pendulează între a executa ordinele sătuilor şi a se alătura, fraternizând în sărăcie, acelora care, ca şi ei, îşi apără dreptul la supravieţuire.

Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius şi, de la tribuna Parlamentului, Boc vorbeşte de parcă ar fi în transă. La fel şi aplaudacii lui Băsescu, uitând tot ce promiteau în campania electorală, uitând să-şi ceară măcar scuze că ne-au minţit cu neruşinare, uitând să ne spună cum au păpat miliardele împrumutate de la FMI, cu licitaţii trucate şi clientelă portocalie cocoţată în tot felul de funcţii bănoase, cu miile de secretari de stat din agenţii, unde taie frunză la câini, cu trei directori pe acelaşi post, cu cheltuieli de fiţe pe te miri ce bazaconii, de la patinoare şi săli de sport până la tot felul de sindrofii prin hoteluri şi restaurante de lux, proprietatea unor hiene pupinbăsiste.

        Şi, toate acestea, în timp ce jurnaliştii erau închişi într-un ţarc (ca să le intre bine în cap cum stăm cu libertatea presei), iar cei care au protestat faţă de un asemenea tratament banditesc, fie au fost loviţi, îmbrânciţi sau înjuraţi de lacheii lui Băsescu şi Boc, fie li s-au rupt hainele de pe ei, fie li s-au luat aparatele foto ori telefoanele, ba chiar şi microfoanele pentru ca opinia publică să afle cât mai puţin despre satrapii care îi bagă mâna până la cot în buzunare. Iar când te dedai la asemenea gesturi de şuţ de portofele, nu te poţi aştepta ca poporul să te aplaude frenetic.
       Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius şi mii de români, care au înconjurat Casa Poporului, cer demisia guvernului şi a preşedintelui ţării, nelăsându-se intimidaţi de forţele de ordine care, între timp, şi-au mărit substanţial efectivele. Alte milioane, aflate cu sufletul la gură în faţa televizoarelor, se simt minţite, furate, umilite, sărăcite şi condamnate la moarte lentă, dar sigură, de către cei care, prin Constituţie, au obligaţia de a le asigura un trai decent.
       Au trecut 121 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu şi majoritatea publicaţiilor cu pretenţii nu alocă cel puţin un minim spaţiu tipografic marcării acestui eveniment, majoritatea fiind absorbite de febra moţiunii de cenzură şi de ceea ce va fi…după. Răspunsul nu e greu de intuit: după Băsescu şi Boc, potopul! De ce? Ne-o spune însuşi Mihai Eminescu: „E clar că un stat care cheltuieşte pentru pretinse necesităţi politice (s.n. vezi campania opulentă a lui Zeus şi uriaşele pomeni electorale, vezi bugetul preşedinţiei şi al guvernului!) mai mult decât poate suporta producţia poporului va ajunge pas cu pas la sărăcie, pospăită cu vorbe, dar din ce în ce mai simţitoare prin trebuinţele miilor de indivizi pe cari un sistem fals i-a ridicat deasupra (s.n. Udrea, Blaga, Videanu, Berceanu) prefăcându-i în exploatatori ai averii publice… Sute de milioane s-au cheltuit de la începutul reformelor pentru a face din oameni fără nici o specialitate, fără talent şi fără învăţătură bărbaţi de stat, pentru a-i face, prin haine doar, prezentabili înaintea lumii… Pretutindeni, în administraţie, în finanţe, în universităţi, la Academie, în corpurile de selfgovernment, pe jeţurile de miniştri, nu întâlnim în mare majoritate decât iarăşi acele fatale fizionomii nespecializate (s.n. Vlădescu, Şeitan, Funeriu), aceeaşi protoplasmă de postulanţi, de reputaţii uzurpate (Eba, Ridzi, Boureanu, Toader, Măgureanu, Boiangiu, Cantaragiu, Pasat etc, etc), care se grămădeşte înainte în toate şi care tratează c-o egală suficienţă toate ramurile administraţiei publice. Şi-apoi ne plângem că lucrurile nu merg bine. Dar cum să meargă?”
       Aerul fierbe la aproape 40 de grade Celsius şi azi, 15 iunie 2010, se împlinesc 121 de ani la de moartea lui Mihai Eminescu. Şi tot azi, peste 9 milioane de români au fost condamnaţi la foame, frig şi sărăcie. Moţiunea a picat, Udrea dă şampania iar Traian Băsescu sărbătoreşte încă o victorie personală uriaşă împotriva poporului român. Cu alte cuvinte, victoria lichelelor din PDL, UNPR şi UDMR în adoptarea soluţiei criminale de tăiere a pensiilor cu 15% şi a salariilor tuturor bugetarilor cu 25%.
       Cum de vă mai rabdă pământul, trădătorilor de neam, limbă şi ţară?

                                                        ION GAGHII

Admin · 78 vizualizari · 3 comentarii

02 Iun 2010

Nu pot Traian Băsescu şi Emil Boc să mintă cât pot naivii din România să creadă!

        Puţini, extrem de puţini români îşi mai amintesc de profundul, subtilul şi verticalul om de cultură Petre Ţuţea. Şi mai puţini îi citesc, azi, cărţile, adevărate lecţii de viaţă. Ei, cei puţini, nu au uitat izbucnirea vulcanică a filozofului Petre Ţuţea, după alegerile din 1990: „Am stat la puşcărie pentru un popor de cretini!” Tare mâhnit şi dezamăgit trebuie să fi fost magistrul, devreme ce s-a exprimat atât de abrupt şi, mărturisesc, nu-i împărtăşesc decât în parte opinia.
        Pentru a argumenta această poziţie tranşantă, voi încerca să analizez – sintetic, desigur – traiectoria României din ultimii şase ani de domnie ai marinarului de la Cotroceni, care, din hăhăială în hăhăială, din beţie în beţie, a dus ţara în faliment şi, cu toate acestea, a mai căpătat un mandat prezidenţial când „unii mi-au dat susţinere, iar alţii mi-au dat o lecţie”. Aşadar, nu toţi românii sunt nişte cretini.
        Cei care i-au dat susţinere, nu sunt capabili să-şi recunoască greşeala, deşi erau convinşi că Traian Băsescu şi PD-L vor continua să fure din avuţia naţională, vor continua să mintă cu neruşinare, dar sperau că le vor arunca şi lor o ciosvârtă, cât să trăiască decent. Din păcate, s-au înşelat pentru a doua oară. De cum s-a văzut cu sacii în căruţă, Băsescu a dat undă verde la furăciuni, la afaceri oneroase cu statul pentru clientela PD-L, la politizarea imbecilă a administraţiei, la violarea Constituţiei, la subordonarea tuturor instituţiilor uitând, chiar de a doua zi, toate promisiunile pe care le făcuse în campania electorală.
        Acum, românii care i-au pus lui Traian Băsescu pâinea şi cuţitul în mână constată, cu stupoare, că „alesul lor”, după ce le promisese atâtea binefaceri, a început să taie din salarii, pensii, alocaţii, ajutoare la toată lumea, dar nu şi din cheltuielile bugetare ale preşedinţiei, parlamentului, guvernului ori ale serviciilor secrete. Timp de aproape şase ani, nu a mişcat un deget pentru restructurarea stufosului sector bugetar (ba, mai mult, azi sunt plătiţi trei directori de agenţii, care ocupă acelaşi post), în timp ce fondurile europene atrase (atâtea cât sunt ele) au fost orientate către afaceriştii portocalii în exclusivitate.
        Prin urmare, când foamea dă de-a dreptul în casele tuturor românilor (inclusiv în ale acelora care v-au votat), nu doar că nu aveţi bunul simţ de a demisiona dar, în mârlănia voastră funciară, veniţi şi le spuneţi cu seninătate că i-aţi minţit pentru a câştiga alegerile. Şi le-aţi câştigat nu în folosul lor ci al găştii voastre de hămesiţi. Iar neruşinarea portocalie devine cinică, atâta timp cât susţineţi, fără a vă crăpa obrazul de ruşine că, dacă mai vă păsuia un timp criza, aţi fi minţit în continuare pentru a vă păstra privilegiile şi fotoliile călduţe. Dragilor prădători de ţară, voi minţiţi, fie şi prin omisiune, chiar şi atunci când spuneţi, fără să vreţi, adevărul. Şi-l spun, cu jumătate de gură, Elena Udrea, Sebastian Vlădescu, Cezar Preda, Cristian Preda, Sever Voinescu şi alţii, recunoscând lipsa totală a vreunei strategii prezidenţiale şi guvernamentale de dezvoltare a României. De fapt, voi aţi perfecţionat doar strategiile sărăcirii populaţiei prin stagnare economică, furt în haită, izolare internaţională şi vânzare de popor şi limbă. Aici ne-aţi adus, iar azi a venit vremea să daţi socoteală, să plătiţi voi demolarea pe care aţi încurajat-o şi patronat-o cu preţul înfometării românilor din ultimul an şi jumătate.
        Oare, dacă spuneaţi adevărul gol-goluţ în campania electorală, aţi mai fi primit „susţinerea” de care vorbea Zeus? Cât despre „lecţia” dată de acei români care nu v-au „susţinut”, deducem acum că n-aţi priceput nimic din ea, atâta vreme cât încă mai credeţi, în slugărnicia voastră, că nu pot Traian Băsescu şi Emil Boc să mintă cât pot naivii din România să-i creadă. Dacă lucrurile ar sta astfel, atunci mă văd nevoit să-i dau totală dreptate genialului Petre Ţuţea, filozoful uitat mult prea devreme chiar şi de unii intelectuali cu ştaif! Apropo: Traian Băsescu şi Emil Boc or fi auzit de el?

                                            ION GAGHII