În ţara lui Băsescu Vodă
      Nimic nu e ce pare-a fi,
      Minciuna, ce e azi la modă,
      Ne fură dreptul de-a trăi !

De-ncerci să spui doar adevărul
Toţi mitocanii-ţi sar în cap,
Să-ţi smulgă limba, ochii, părul
În timp ce-şi pun bani la ciorap.

     Ajunşi, apoi, în ministere,
    La Cotroceni, în Parlament
    Şi mai vârtos îşi trag avere
    Minţind poporul permanent.

Când, la alegeri, cerşeau votul,
Ne promiteau salarii mari,
Marea cu sarea, pensii, totul.
Dar ne-au vândut aceşti samsari.

     Sătui, privesc din limuzine,
     Din vilele de protocol,
     Ne dau doar circ, dar nu şi pâine,
     Poporu-i cu stomacul gol.

Nu-s bani, ne spun, dar fură-ntr-una,
Că au salarii de nababi,
Stârnind, printre flămânzi, furtuna
De-a trage-n ţepe aceşti ştabi.

     Dar, pân-atunci, ne ţepuiră
     Băsescu, Boc cel Ramolit,
     Iar azi până şi ei se miră
     Cât de uşor ne-au păcălit!

Şi, încă, mint cu-nverşunare
Cum ţara, ei, din criz-au scos,
Deşi, flămând, poporul moare
De traiul bun întors pe dos.


                                  ION GAGHII

          Cine nu vede, nu aude şi nu simte pe propria-i piele că atotputernica şi atotştiutoarea ciumă portocalie lucrează cu motoarele turate la maximum pentru distrugerea ireversibilă a substanţei biologice din care a fost zămislit poporul român, ori are orbul găinilor, ori i-a plecat mintea cu sorcova, ori este complice la uimitoarele diversiuni zilnice puse la cale de aceşti satrapi ai naţiunii. Au furat alegerile în văzul tuturor, au făcut legi pe care nu le respectă, au numit guverne marionetă, şi-au subordonat toate instituţiile fundamentale ale statului, au schimbat până şi portarii deconcentratelor care nu aveau carnet portocaliu, au fraternizat cu trădătorii şi vânzătorii de grai românesc, ne-au îndatorat pentru multe generaţii de-acum încolo, au pus biruri fanariote, ne-au condamnat la aneantizare şi nimeni n-a spus: AJUNGE!
          Acum, când foamea dă de-a dreptul, când pensiile şi salariile au fost drastic mutilate şi îngheţate, când şomajul a atins cifre record, românii ies în stradă. Cei mai vocali par a fi profesorii, adică vajnicii formatori de caractere, care au votat PD-L şi pe Traian Băsescu, fiindcă „le măreau salariile cu 50%”, în timp ce „avarul” Guvern Tăriceanu spunea că nu sunt bani şi trebuia, musai, sancţionat. Îi urmează funcţionarii publici, lucrătorii din sănătate, transportatorii, fermierii, constructorii, ceferiştii, minerii etc, etc.
         De ce s-a ajuns aici? Simplu. Pentru că întreg acest cancer portocaliu a jucat şi continuă să joace o singură carte: aceea bazată pe credulitatea gloatei ce poate fi manipulată uşor şi cumpărată la kilogram fie cu lacrimi, fie cu promisiuni, fie cu găleţi de plastic, fie cu câţiva arginţi. Acum, Traian Băsescu, Guvernul Boc şi PD-L caută să îndrepte furia populară către ţinte false, pentru   a-şi salva propriile scaune şi privilegii. Nu ei sunt de vină pentru acest dezastru naţional, pentru hoţia, minciuna şi incompetenţa ce-i caracterizează, ci Parlamentul, fiindcă a votat „pensii şi salarii nesimţite”. Ba, chiar şi Constituţia. Care, neapărat, trebuie modificată. Cât despre nevoile reale ale poporului hămesit, acestea mai pot să aştepte. Că doar nu dau turcii!
          Ferească Dumnezeu ca, după aceste uriaşe proteste ale disperării, ce ar putea scăpa de sub control, poporul român să spună despre Traian Băsescu, Guvernul Boc şi PD-L, doar atât: „Un fleac. I-am ciuruit!”
         Cine susţine că suntem un popor de tâmpiţi, se înşeală amarnic. La fel şi acela care afirmă că suntem un popor inteligent. De fapt „suntem un popor vegetal”, cum adevărat grăit-a sensibila poetă Ana Blandiana. Numai că, uneori, până şi copacii se revoltă!

                                                                     ION GAGHII