Sindicalizare27 Aug 2010
Senatorul PDL de Giurgiu, fostul turnător Cezar Mircea Măgureanu, doarme dus în Parlament pe banii noștri!
Dacă aș fi un scriitor cu har și talent, aș
putea da lovitura vieții mele cu un roman – fluviu în stare să-i umple de
invidie și pe cei mai apreciați laureați ai Premiului Nobel pentru literatură. Cartea
mea de căpătâi, pe care n-am de gând s-o scriu vreodată, ar putea fi intitulată
„Destinul Marelui Nimic” și l-ar
avea drept personaj principal pe Cezar Mircea Măgureanu, un individ cât se
poate de real, capabil să se metamorfozeze instantaneu (de la faza de moluscă,
limax sau vierme, până la aceea de căpușă, lipitoare sau țânțar - armăsar) în
funcție de interesul său personal momentan ori de perspectivă.
Dar cum nu sunt un scriitor cu har și talent, nici măcar vreun jurnalist de talia inconfundabilului gazetar Ion Diaconescu (alias Gimi), de la Giurgiu – News, a cărui fantezie întrece cu asupra de măsură toate filozofiile pacienților de la Socola și Bălăceanca la un loc, inclusiv pe ale tuturor drogaților din municipiul și județul Giurgiu (duși sau neduși la dezintoxicare), voi face doar o sumară trecere în revistă a traseului în zig-zag parcurs de acest „fascinant” personaj de-a lungul tulburatei și tulburătoarei sale existențe.
Din discuțiile îndelungi purtate cu vechi prieteni ai familiei Măgureanu, cu foștii săi colegi de școală generală, liceu, facultate, armată, inclusiv de la numeroasele locuri de muncă pe care le-a avut fericitul Cezărică, rezultă un tablou halucinant, adeseori fulgerat de culori tari, țipătoare, gata să țâșnească din rama vieții lui precum un strigăt – avertisment: „Feriți-vă de măgăruș!”. Ca orice om cu mintea întreagă, cu capul pe umeri și picioarele pe pământ, am avut atunci îndoielile și suspiciunile mele, pornind de la străvechiul proverb care spune că „gura lumii doar pământul o astupă!”
Dar când eu însumi am fost martorul unor scene și întâmplări de-a dreptul șocante, produse de personajul cu pricina (prezentate obiectiv și cu lux de amănunte în presa locală și centrală), când am văzut imaginile (netrucate) de pe posturile locale și naționale de televiziune și, mai ales, când am citit pe site-ul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității că faimosul Cezărică turna la Securitate de mama focului încă de la o vârstă fragedă, mi-am amintit toate relatările interlocutorilor mei pe care, instinctiv, le pusesem la îndoială, fiindcă nu acceptam ideea că o ființă umană poate concentra, în straturile caracterului său, cele mai primitive atribute: mincinos, cinic, pervers, lipsit de onoare, fitilist, carierist, ahtiat după bani, avar, trădător, turnător, vânător de funcții, laș, orgolios, perfid și enumerarea ar putea continua.
Acum îmi este foarte clar de ce, în 1977, își turna colegii „în scopul cunoașterii (de către Securitate) a cetățenilor români și străini ce manifestă preocupări pentru a-și crea relații cu militarii și membrii lor de familie, în scopul exploatării informative a acestora”. De ce a continuat colaborarea cu Securitatea și în 1980, când era student la ASE, dar și în 1984, când a fost angajat ca economist la Întreprinderea pentru Industrializarea Laptelui din Giurgiu. De ce, toate băncile al căror director a fost au dat faliment, fără ca individul acesta să suporte vreo consecință. De ce, în doar câteva luni de zile, și-a depus adeziuni la n partide politice, având, de-a lungul timpului, următorul traseu: PSD, PD-L, PNL, independent, PD-L, UNPR, PD-L. De ce, alături de alte curve politice versate, gen Bogdan Cantaragiu, Victor Boiangiu și Dan Pasat (cine se aseamănă, se adună, nu?), a votat pentru tăierea salariilor, a pensiilor, a indemnizațiilor pentru copii etc, etc, condamnându-ne bunicii, părinții și familiile la sărăcie și mizerie, uitând ce promitea oamenilor în campania electorală.
Acum, giurgiuvenii au înțeles, dacă nu cumva știau toate acestea mai demult, cine este individul care se vrea primar al municipiului, șef de partid, parlamentar și cine știe ce alți gărgăuni vor mai fi trecând prin capul lui Cezar Mircea Măgureanu, sfertodoctul care, deja, se vede patron de ziar și televiziune. Sigur, alături de Bogdan Cantaragiu și Dan Pasat (ambii cercetați de DNA), Cezar Mircea Măgureanu poate visa la orice, atunci când doarme dus în Parlament (vezi imaginile de pe posturile naționale TV). Căci PDL veghează doar pentru ei și bunăstarea familiilor lor portocalii. Chiar dacă somnul rațiunii naște monștri!
Dacă Cezar Mircea Măgureanu ar mai pune mâna pe câte o carte, nu doar că ar învăța să vorbească și să scrie corect românește dar ar afla că, încă din antichitate, un biet cetățean care își spunea Platon, avea o opinie: „Dacă bârfitorii te vorbesc de rău, trăiește astfel încât nimeni să nu le dea crezare.” Gurile rele spun că Platon era un înțelept și că Cezar Mircea Măgureanu ar fi… (recitiți acest articol și veți înțelege), motiv pentru care s-a ajuns la concluzia unanimă că oamenii cei mai înțelepți și cei mai proști au, totuși, ceva în comun: nu se schimbă niciodată.
Dacă toată lumea spune aceste lucruri, eu ce motive aș avea s-o contrazic?
ION GAGHII
Dar cum nu sunt un scriitor cu har și talent, nici măcar vreun jurnalist de talia inconfundabilului gazetar Ion Diaconescu (alias Gimi), de la Giurgiu – News, a cărui fantezie întrece cu asupra de măsură toate filozofiile pacienților de la Socola și Bălăceanca la un loc, inclusiv pe ale tuturor drogaților din municipiul și județul Giurgiu (duși sau neduși la dezintoxicare), voi face doar o sumară trecere în revistă a traseului în zig-zag parcurs de acest „fascinant” personaj de-a lungul tulburatei și tulburătoarei sale existențe.
Din discuțiile îndelungi purtate cu vechi prieteni ai familiei Măgureanu, cu foștii săi colegi de școală generală, liceu, facultate, armată, inclusiv de la numeroasele locuri de muncă pe care le-a avut fericitul Cezărică, rezultă un tablou halucinant, adeseori fulgerat de culori tari, țipătoare, gata să țâșnească din rama vieții lui precum un strigăt – avertisment: „Feriți-vă de măgăruș!”. Ca orice om cu mintea întreagă, cu capul pe umeri și picioarele pe pământ, am avut atunci îndoielile și suspiciunile mele, pornind de la străvechiul proverb care spune că „gura lumii doar pământul o astupă!”
Dar când eu însumi am fost martorul unor scene și întâmplări de-a dreptul șocante, produse de personajul cu pricina (prezentate obiectiv și cu lux de amănunte în presa locală și centrală), când am văzut imaginile (netrucate) de pe posturile locale și naționale de televiziune și, mai ales, când am citit pe site-ul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității că faimosul Cezărică turna la Securitate de mama focului încă de la o vârstă fragedă, mi-am amintit toate relatările interlocutorilor mei pe care, instinctiv, le pusesem la îndoială, fiindcă nu acceptam ideea că o ființă umană poate concentra, în straturile caracterului său, cele mai primitive atribute: mincinos, cinic, pervers, lipsit de onoare, fitilist, carierist, ahtiat după bani, avar, trădător, turnător, vânător de funcții, laș, orgolios, perfid și enumerarea ar putea continua.
Acum îmi este foarte clar de ce, în 1977, își turna colegii „în scopul cunoașterii (de către Securitate) a cetățenilor români și străini ce manifestă preocupări pentru a-și crea relații cu militarii și membrii lor de familie, în scopul exploatării informative a acestora”. De ce a continuat colaborarea cu Securitatea și în 1980, când era student la ASE, dar și în 1984, când a fost angajat ca economist la Întreprinderea pentru Industrializarea Laptelui din Giurgiu. De ce, toate băncile al căror director a fost au dat faliment, fără ca individul acesta să suporte vreo consecință. De ce, în doar câteva luni de zile, și-a depus adeziuni la n partide politice, având, de-a lungul timpului, următorul traseu: PSD, PD-L, PNL, independent, PD-L, UNPR, PD-L. De ce, alături de alte curve politice versate, gen Bogdan Cantaragiu, Victor Boiangiu și Dan Pasat (cine se aseamănă, se adună, nu?), a votat pentru tăierea salariilor, a pensiilor, a indemnizațiilor pentru copii etc, etc, condamnându-ne bunicii, părinții și familiile la sărăcie și mizerie, uitând ce promitea oamenilor în campania electorală.
Acum, giurgiuvenii au înțeles, dacă nu cumva știau toate acestea mai demult, cine este individul care se vrea primar al municipiului, șef de partid, parlamentar și cine știe ce alți gărgăuni vor mai fi trecând prin capul lui Cezar Mircea Măgureanu, sfertodoctul care, deja, se vede patron de ziar și televiziune. Sigur, alături de Bogdan Cantaragiu și Dan Pasat (ambii cercetați de DNA), Cezar Mircea Măgureanu poate visa la orice, atunci când doarme dus în Parlament (vezi imaginile de pe posturile naționale TV). Căci PDL veghează doar pentru ei și bunăstarea familiilor lor portocalii. Chiar dacă somnul rațiunii naște monștri!
Dacă Cezar Mircea Măgureanu ar mai pune mâna pe câte o carte, nu doar că ar învăța să vorbească și să scrie corect românește dar ar afla că, încă din antichitate, un biet cetățean care își spunea Platon, avea o opinie: „Dacă bârfitorii te vorbesc de rău, trăiește astfel încât nimeni să nu le dea crezare.” Gurile rele spun că Platon era un înțelept și că Cezar Mircea Măgureanu ar fi… (recitiți acest articol și veți înțelege), motiv pentru care s-a ajuns la concluzia unanimă că oamenii cei mai înțelepți și cei mai proști au, totuși, ceva în comun: nu se schimbă niciodată.
Dacă toată lumea spune aceste lucruri, eu ce motive aș avea s-o contrazic?
ION GAGHII