iongaghii.blog-gratuit.ro - Blog Primul blog : Ultimele articole

Calendar

August 2010
Lun	Mar	Mier	Joc	Vin	Sam	Dum
<< <		> >>
	1	2	3	4	5	6
7	8	9	10	11	12	13
14	15	16	17	18	19	20
21	22	23	24	25	26	27
28	29	30	31

Cautare

Anunt

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

Sindicalizare

RSS 2.0 :
Articole
Comentarii

Arhive

27 Aug 2010

Somnul raţiunii naşte monştri:

Senatorul PDL de Giurgiu, fostul turnător Cezar Mircea Măgureanu, doarme dus în Parlament pe banii noştri!

        Dacă aş fi un scriitor cu har şi talent, aş putea da lovitura vieţii mele cu un roman – fluviu în stare să-i umple de invidie şi pe cei mai apreciaţi laureaţi ai Premiului Nobel pentru literatură. Cartea mea de căpătâi, pe care n-am de gând s-o scriu vreodată, ar putea fi intitulată „Destinul Marelui Nimic” şi l-ar avea drept personaj principal pe Cezar Mircea Măgureanu, un individ cât se poate de real, capabil să se metamorfozeze instantaneu (de la faza de moluscă, limax sau vierme, până la aceea de căpuşă, lipitoare sau ţânţar - armăsar) în funcţie de interesul său personal momentan ori de perspectivă.
      Dar cum nu sunt un scriitor cu har şi talent, nici măcar vreun jurnalist de talia inconfundabilului gazetar Ion Diaconescu (alias Gimi), de la Giurgiu – News, a cărui fantezie întrece cu asupra de măsură toate filozofiile pacienţilor de la Socola şi Bălăceanca la un loc, inclusiv pe ale tuturor drogaţilor din municipiul şi judeţul Giurgiu (duşi sau neduşi la dezintoxicare), voi face doar o sumară trecere în revistă a traseului în zig-zag parcurs de acest „fascinant” personaj de-a lungul tulburatei şi tulburătoarei sale existenţe.
        Din discuţiile îndelungi purtate cu vechi prieteni ai familiei Măgureanu, cu foştii săi colegi de şcoală generală, liceu, facultate, armată, inclusiv de la numeroasele locuri de muncă pe care le-a avut fericitul Cezărică, rezultă un tablou halucinant, adeseori fulgerat de culori tari, ţipătoare, gata să ţâşnească din rama vieţii lui precum un strigăt – avertisment: „Feriţi-vă de măgăruş!”. Ca orice om cu mintea întreagă, cu capul pe umeri şi picioarele pe pământ, am avut atunci îndoielile şi suspiciunile mele, pornind de la străvechiul proverb care spune că „gura lumii doar pământul o astupă!”
       Dar când eu însumi am fost martorul unor scene şi întâmplări de-a dreptul şocante, produse de personajul cu pricina (prezentate obiectiv şi cu lux de amănunte în presa locală şi centrală), când am văzut imaginile (netrucate) de pe posturile locale şi naţionale de televiziune şi, mai ales, când am citit pe site-ul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii că faimosul Cezărică turna la Securitate de mama focului încă de la o vârstă fragedă, mi-am amintit toate relatările interlocutorilor mei pe care, instinctiv, le pusesem la îndoială, fiindcă nu acceptam ideea că o fiinţă umană poate concentra, în straturile caracterului său, cele mai primitive atribute: mincinos, cinic, pervers, lipsit de onoare, fitilist, carierist, ahtiat după bani, avar, trădător, turnător, vânător de funcţii, laş, orgolios, perfid şi enumerarea ar putea continua.
       Acum îmi este foarte clar de ce, în 1977, îşi turna colegii „în scopul cunoaşterii (de către Securitate) a cetăţenilor români şi străini ce manifestă preocupări pentru a-şi crea relaţii cu militarii şi membrii lor de familie, în scopul exploatării informative a acestora”. De ce a continuat colaborarea cu Securitatea şi în 1980, când era student la ASE, dar şi în 1984, când a fost angajat ca economist la Întreprinderea pentru Industrializarea Laptelui din Giurgiu. De ce, toate băncile al căror director a fost au dat faliment, fără ca individul acesta să suporte vreo consecinţă. De ce, în doar câteva luni de zile, şi-a depus adeziuni la n partide politice, având, de-a lungul timpului, următorul traseu: PSD, PD-L, PNL, independent, PD-L, UNPR, PD-L. De ce, alături de alte curve politice versate, gen Bogdan Cantaragiu, Victor Boiangiu şi Dan Pasat (cine se aseamănă, se adună, nu?), a votat pentru tăierea salariilor, a pensiilor, a indemnizaţiilor pentru copii etc, etc, condamnându-ne bunicii, părinţii şi familiile la sărăcie şi mizerie, uitând ce promitea oamenilor în campania electorală.
     Acum, giurgiuvenii au înţeles, dacă nu cumva ştiau toate acestea mai demult, cine este individul care se vrea primar al municipiului, şef de partid, parlamentar şi cine ştie ce alţi gărgăuni vor mai fi trecând prin capul lui Cezar Mircea Măgureanu, sfertodoctul care, deja, se vede patron de ziar şi televiziune. Sigur, alături de Bogdan Cantaragiu şi Dan Pasat (ambii cercetaţi de DNA), Cezar Mircea Măgureanu poate visa la orice, atunci când doarme dus în Parlament (vezi imaginile de pe posturile naţionale TV). Căci PDL veghează doar pentru ei şi bunăstarea familiilor lor portocalii. Chiar dacă somnul raţiunii naşte monştri!
     Dacă Cezar Mircea Măgureanu ar mai pune mâna pe câte o carte, nu doar că ar învăţa să vorbească şi să scrie corect româneşte dar ar afla că, încă din antichitate, un biet cetăţean care îşi spunea Platon, avea o opinie: „Dacă bârfitorii te vorbesc de rău, trăieşte astfel încât nimeni să nu le dea crezare.” Gurile rele spun că Platon era un înţelept şi că Cezar Mircea Măgureanu ar fi… (recitiţi acest articol şi veţi înţelege), motiv pentru care s-a ajuns la concluzia unanimă că oamenii cei mai înţelepţi şi cei mai proşti au, totuşi, ceva în comun: nu se schimbă niciodată.
      Dacă toată lumea spune aceste lucruri, eu ce motive aş avea s-o contrazic?

                                                                           ION GAGHII

Admin · 5 vizualizari · Scrieti un comentariu

18 Aug 2010

Singurul tratament, cimitirul:

România minţită, România furată, România înlăcrimată!

        Eu m-am născut în ţara unde toate speranţele mor. Am crezut că, dacă voi învăţa ca disperatul, fiind premiant, olimpic, recunoscut în tagma dascălilor performanţi, am viitorul asigurat din perspectiva promovării în cele mai rarefiate straturi ale profesiei pe care mi-am ales-o. Am reuşit să ating toate aceste ţinte propuse, dar sistemul m-a condamnat la frig, foame, întuneric, izolare, sărăcie lucie şi disperare fără margini. După bulibăşeala din Decembrie 1989, am hotărât să fiu propriu-mi stăpân, să îmi iau soarta în mâini şi, înfiinţându-mi o firmă, să fac tot ceea ce ştiu eu mai bine. Adică, presă liberă, independentă, obiectivă. Am fost strivit de presiuni politice, ameninţări cumplite, taxe, impozite, controale şi concurenţă neloială, elemente ce nu mi-au permis dezvoltarea, extinderea şi diversificarea obiectului de activitate, ci doar supravieţuirea de pe o zi pe alta. Şi, fiindcă am muncit non-stop, mi-am plătit toate dările către stat, am creat noi locuri de muncă, risc astăzi să fiu „răsplătit” de acelaşi sistem securistic cu un răsunător faliment.
        Eu m-am născut în ţara unde Justiţia e oarbă de-adevăratelea, fiindcă niciodată nu se uită la bani. Pentru că am refuzat să cotizez la mafia din finanţele publice, pe care am demascat-o cu probe şi argumente zdrobitoare, am fost târât, absolut nevinovat, prin tribunale şi, în final, prăduit de toată agoniseala ca să mă învăţ minte. Şi nu m-am învăţat! Ca un adevărat catâr încăpăţânat am continuat să-mi caut dreptatea, ba chiar am recuperat o mică parte din pagubă, dar numai pe hârtie. Doar Dumnezeu ştie câţi ani vor mai trece până ce voi intra în posesia banilor ce mi-au fost furaţi cu acte în regulă. Dacă voi intra vreodată!
        Eu m-am născut în ţara Haosului, a Râsului şi a Lacrimei perpetue. Haosul creat de Traian Băsescu, Guvernul Emil Boc şi PDL, Râsul provocat de incompetenţa, cinismul şi hoţia fără margini a celor ce ne conduc şi Lacrima perpetuă a oamenilor fermi, oneşti, cinstiţi şi responsabili pentru care infernalul sistem ticăloşit aplică un singur tratament : cimitirul.
        Adevărul este că, rădăcina tuturor nenorocirilor din ţara în care m-am născut, nu sunt banii, ci lipsa lor. Ni se spune că lipsesc banii pentru pensii, pentru salarii, pentru ajutorul de şomaj, pentru creşterea copiilor, pentru industrie, pentru agricultură, pentru sănătate, pentru învăţământ, pentru infrastructură, pentru cultură. Cu alte cuvinte, pentru tot ceea ce ar putea însemna, dacă nu un trai decent şi civilizat, cel puţin o speranţă că am putea să ieşim din prăpastia în care ne-a aruncat acest guvern criminal.
       Singurul lucru cert, pentru toţi românii care n-au încetat să gândească, este acela că, în politica lui Traian Băsescu, a Guvernului Boc şi a PDL, prostia nu reprezintă un handicap. Dovada că respectivii satrapi ne cer să plecăm din ţară, fiindcă îi incomodăm, le stricăm şmenurile, cumetriile, afacerile oneroase pe bani publici şi, culmea tupeului, avem curajul să le strigăm în gura mare că sunt incompetenţi, corupţi, puşi pe căpătuială cu orice preţ, condamnând acest popor la o moarte lentă, dar sigură.
        Dar, n-ar fi mult mai bine dacă acest popor minţit, furat şi veşnic înlăcrimat i-ar trimite pe ei azi, nu mâine, la groapa de gunoi a istoriei? Iar pentru realizarea acestui deziderat naţional n-ar fi nevoie nici măcar de o revoluţie sângeroasă, nici de execuţii a la Târgovişte, nici de crăparea capetelor lor cu toporul ori cu piatra, nici măcar de aruncatul cu ouă sau cu roşii în respectivii demnitari călăi. Soluţia este mult mai simplă şi la îndemână: să-i ducem in corpore la „crematoriul Giuleşti”, iar părinţii bebeluşilor arşi de vii „să-i omenească”, punând în funcţiune nu cuptorul de incinerare ci toate aparatele de aer condiţionat. Astfel, am rezolva instantaneu două lucruri esenţiale: Băsescu, Boc&Co ar scăpa de caniculă, iar noi am scăpa de ei. Simplu, eficient, benefic pentru toată lumea şi fără prea mari costuri, întrucât banii lipsesc!

                                                                       ION GAGHII

Admin · 15 vizualizari · Scrieti un comentariu

11 Aug 2010

Articol

Gibonul cu briciu-n labă şi beţişorul în ureche!

         Din ţara ce pare a se prăbuşi implacabil în obiceiuri de grotă şi a se înălţa printr-o profundă cultură manelistică („99% dintre români ascultă manele” – ne spunea, superior, din vârful buzelor, primul manelist al ţării) au plecat: medicii, asistenţii sanitari, profesorii, specialiştii în IT, arhitecţii, inginerii, cercetătorii şi constructorii, de teamă că Gibonul cu briciul în labă (care taie tot: salarii, pensii, sporuri, ajutorul de şomaj, inclusiv indemnizaţia pentru creşterea copiilor) şi beţişorul în ureche le-ar putea scoate la mezat până şi destinele. Ale lor şi ale urmaşilor urmaşilor lor. Au mai rămas pe-aici, aşa, de sămânţă, cei care, fie au o vârstă prea înaintată pentru a lua viaţa de la capăt, fie, de voie, de nevoie, cei care s-au reprofilat instantaneu în ospătari şi tinichigii.
      Fiindcă, nu văd cum altcumva ar putea fi consideraţi actorii, scriitorii, sculptorii, pictorii, jurnaliştii, bibliotecarii, poliţiştii, jandarmii şi funcţionarii publici uitaţi aici, pe metereze, să muncească din greu pentru salarii de ospătari şi tinichigii? Oricum, Gibonul cu briciul în labă şi beţişorul în ureche îi tratează pe toţi ca atare, atâta timp cât ei încă acceptă să-şi târâie existenţa de azi pe mâine într-o ţară de mâna a doua, ca nişte veritabile zdrenţe second-hand, cu care Gibonul obişnuieşte să-şi lustruiască, zilnic, pantofii, fără ca vreunul dintre ei să-i pună, în fine, nu Trompa lui Eustache ci pielea în băţ.
      Gibonul cu briciu-n labă şi beţişorul în ureche continuă, imperturbabil, să ne dea lecţii despre cum e mai bine să trăim din ce în ce mai prost, pentru ca el, Eba, Boc, Blaga, Videanu şi Berceanu să prospere, acoperiţi de frunza Elenei Udrea.
      Acum, când criza a pus stăpânire pe România şi pe români, când primii fluturaşi cu salariile tăiate vorbesc răspicat despre dezastrul care ne aşteaptă: foame, frig, întuneric, ne întrebăm dacă nu cumva suntem un popor care acceptă, fără crâcnire, această condamnare teribilă la moarte. Deoarece, e limpede ca lumina zilei că, în primăvara lui 2011, noi, românii, vom fi mult mai puţini, fiindcă spitalele mor simultan cu pacienţii. Iar cei ce vor supravieţui acestui genocid planificat vor deveni fiii austerităţii, sfătuiţi părinteşte de Gibon să taie frunză câinilor din China.
      Gibonul cu briciu-n labă şi beţişorul în ureche îşi va fi desăvârşit opera şi, fericit, va domni peste o ţară aproape pustie. Aşadar, o concluzie înfiorătoare se desprinde, firesc, din toată această dramă: spre deosebire de poeţi, pictori, sculptori, muzicieni, actori şi jurnalişti, beţivii nu-şi pot transforma vocaţia într-o sursă de venit. Şi, atunci, se fac preşedinţi de ţară. Iar cum optimismul este boala psihică a celor care nu au tangenţe cu realitatea (vezi ţucălarii portocalii care se prosternează în faţa Gibonului) semnatarul rândurilor de faţă preferă să aibă dreptate de unul singur, decât să se înşele alături de o majoritate formată din imbecili.
     Pentru că, aşa cum susţinea ilustrul filozof Lucian Blaga, o vorbă de spirit, oricât de strălucitoare, îşi are şi ea mormântul ei. În urechile prostului.
      P.S. Nu atribuiţi răutăţii Gibonului ceea ce poate fi explicat, satisfăcător, prin prostie. Iar prostia se plăteşte. Tocmai de aceea noi, românii, am ajuns datori vânduţi!

                                                                               ION GAGHII

Admin · 15 vizualizari · 0 comentarii

28 Iul 2010

După ce au furat România bucată cu bucată şi ne-au îndatorat peste măsură,

Traian Băsescu şi guvernanţii portocalii pun în practică proiectul:

„Cum poţi îngropa un popor de viu!”

       Traian Băsescu este perfect! Guvernul Boc este perfect! Iar aceste afirmaţii publice nu le facem noi ci însuşi preşedintele ţării, Traian Băsescu şi vicepreşedintele PD-L (partidul de guvernământ), Adriean Videanu. Şi, dacă privim cu atenţie tot ceea ce ni se întâmplă în România ultimilor ani, constatăm că aceşti politicieni macabri chiar au dreptate. Fiindcă, în zbuciumata noastră istorie de peste două milenii, nici hunii, nici vizigoţii, nici ostrogoţii, nici turcii, nici tătarii, nici fanarioţii, nici măcar dictatorul Nicolae Ceauşescu n-au reuşit să pună în practică proiectul infailibil numit „Cum poţi îngropa un popor de viu!”, aşa cum au făcut-o Traian Băsescu, Guvernul Boc şi PD-L.
       E adevărat că nu avem drumuri, autostrăzi, spitale, maternităţi, şcoli, diguri, căi ferate, poduri şi alte asemenea „mărunţişuri”, dar îi avem pe Traian Băsescu la palatul Cotroceni, pe Emil Boc la palatul Victoria, pe Eba la Bruxelles şi pe Laszlo Tokes, eheeei, tocmai în Ţinutul Secuiesc, ceea ce ne întăreşte credinţa că acest mare „proiect” nu are cum să dea greş. Ba, dimpotrivă.
       E adevărat că nu avem industrie, agricultură, turism, comerţ, construcţii, asistenţă medicală, protecţie socială şi alte asemenea „mărunţişuri”, dar avem la greu şomaj, salarii amputate cu 25%, cel mai mare TVA din U.E. şi datorii de zeci de mii de miliarde de euro la FMI, B.E. şi C.E. La ora când aşternem pe hârtie aceste rânduri, deja se negociază la Washington, cu FMI, un nou împrumut fabulos.
         Este adevărat că România a fost furată de băieţii deştepţi bucată cu bucată, că s-a făcut troc cu limba română şi au fost vandalizate (prin disponibilizări masive, lipsă de finanţare ori numire de şefi analfabeţi pe criterii politice) aproape toate instituţiile de cultură (teatre, filarmonici, biblioteci etc. etc.), dar la Băile Tuşnad am putea ajunge (cei care vom supravieţui, desigur) doar cu paşaport şi numai dacă vrea Budapesta.
         Dacă poporul român nu se va trezi din letargie pentru a acţiona unit, pe toate fronturile (societate civilă, partide politice democrate, sindicate, mass media) pentru înlăturarea imediată a acestor ciocli portocalii de la conducerea ţării, atunci incompetenţii, hoţii, trădătorii, parveniţii şi jigodiile ne vor îngropa de vii. Atâta timp cât nu vom opune din răsputeri o amplă rezistenţă incompetenţilor, hoţilor, trădătorilor, parveniţilor şi jigodiilor portocalii care au sufocat ţara şi vom continua să acceptăm subcultura, prostul gust, mârlănia şi primitivismul lor politic, economic, social şi cultural, suntem, iremediabil, condamnaţi la pierzanie.
         Este adevărat că „în lumea asta prost făcută” nimeni nu a murit din cauza expunerii timp îndelungat la educaţie şi cultură. Iar românii, trebuie să recunoaştem cu obiectivitate, n-au fost expuşi. Este adevărat că respectul faţă de cărţi poate fi manifestat doar prin folosirea lor. Este adevărat că, în ultimii ani, s-a dus şi continuă să se ducă o politică de îndobitocire a cât mai multor români, dat tot atât de adevărat este şi faptul că, eventuala eşuare a României poate fi dată, categoric, doar de inexistenţa unei vulcanice reacţii populare faţă de o guvernare aberantă, incoerentă, iresponsabilă şi trădătoare de neam, limbă şi ţară.
          Ne-a fost furată orice speranţă de viitor prin prăbuşirea dramatică a nivelului de trai, atât întreprinderile cât şi noi, cetăţenii, trezindu-ne în incapacitate de plată. Şi iarna, încă, nu a venit! Nici facturile la căldură, energie electrică, gaze, apă, canal etc. etc. Cei mai mulţi români, îndeosebi specialiştii, părăsesc ţara. Sănătatea, educaţia, cultura sunt, practic, ruinate. Ce mai aşteptăm?
          Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu noi, atunci cine? Acţionaţi. Timpul nu mai are răbdare! Faceţi în aşa fel încât, în România secolului XXI, să nu mai fie atât de multă disperare şi atât de puţină speranţă!

                                                                                  ION GAGHII

Admin · 26 vizualizari · Scrieti un comentariu

14 Iul 2010

De ce ne-a fost frică, n-am scăpat:

Traian Băsescu, Guvernul Boc şi PDL iubesc constant poporul român prin sugrumare!

      Oricum am privi tot ceea ce se petrece, zilnic, în jurul nostru, oricâte eforturi am face pentru a pricepe direcţia către care se îndreaptă ţara, oricâtă înţelegere, toleranţă şi bunăvoinţă am fi dispuşi să acordăm lui Traian Băsescu, Guvernului Boc şi PDL-ului, realitatea crudă ne obligă să tragem o singură concluzie: NEBUNIA CONDUCE ROMÂNIA! Pentru că doar într-un ospiciu vei întâlni pacienţi care se cred Spartacus, Napoleon, Lucreţia Borgia, Stalin, Lenin, Hitler, Che Ghevara, Simon Bolivar, Fiţa sau Petre Caniu (pentru necunoscători, ultimele două „personalităţi” fac parte din pitoreasca zestre autohtonă giurgiuveană).
      Ca atare, n-am de gând să vă vorbesc astăzi, stimaţi cititori, nici despre modul în care au ajuns portocaliii la putere, nici despre ceea ce promiteau aceştia în campania electorală, nici despre împărţirea bugetului exclusiv pe criterii politice, nici despre politizarea administraţiei locale, nici despre afacerile mănoase ale miniştrilor, nici despre pupincuriştii băsescieni, nici despre partidul trădătorilor, condus de Gabriel Oprea, nici despre oportunismul UDMR, ci despre faptul că, de ce ne-a fost frică, n-am scăpat!
      Ne-a fost teamă că Traian Băsescu va câştiga, din nou, alegerile prezidenţiale, şi le-a câştigat. E drept, nu în ţară, ci în diaspora. Ne-a fost teamă că, deşi dat jos de către Parlament, Emil Boc va fi pus din nou în fruntea guvernului, şi a fost pus. Ne-a fost teamă că mafioţii Videanu, Blaga, Berceanu şi Udrea vor face parte din guvern, şi fac. Ne-a fost teamă că trădătorii din PSD şi PNL vor face un partid de conjunctură doar pentru a avea acces la ugerul bugetului, şi au acces. Ne-a fost teamă că ungurii (UDMR) vor juca tare cartea limbii maghiare şi a autonomiei teritoriale şi, nu numai că au jucat-o, dar au câştigat partida în stil de mari campioni ai tuturor guvernărilor. Ne-a fost teamă că ne vor băga mâna în buzunar până la cot, şi ne-au făcut frumos la portofel. Ne-a fost teamă că vor pune taxe şi impozite mai ceva ca fanarioţii, şi azi plătim inclusiv apa de ploaie (vezi miile de case şi zecile de vieţi luate de puhoaie) şi aerul pe care îl respirăm. Ne-a fost teamă că vom suferi, din nou, de foame şi de frig? Ei, bine, vom suferi vârtos (preţurile alimentelor cresc precum cozonacul, iar de la subvenţiile pentru căldură ne-am luat, deja, adio). Ne-a fost teamă că vom ajunge să murim, cu zile, în spitale? Ei, bine, murim, deja, ca muştele. Ne-a fost teamă că industria, agricultura, sănătatea, cultura, justiţia, administraţia publică, poliţia, jandarmeria, armata şi tot ce mai mişcă în ţara asta vor fi lăsate de izbelişte? Ei, bine, uitaţi-vă la ele în ce hal au ajuns şi ce bugete le-au fost alocate. Şi enumerarea fricilor şi temerilor noastre îndreptăţite ar putea continua la infinit, întrucât ele ne sunt confirmate zi de zi şi ceas de ceas de chiar Traian Băsescu, Guvernul Boc şi PDL, care iubesc constant poporul român prin sugrumare!
      Şi, fiindcă pensionarii, în loc să moară, se încăpăţânează să trăiască, constructorii se încăpăţânează să clădească, ţăranii se încăpăţânează să lucreze pământul, copiii se încăpăţânează să meargă la şcoală şi la facultăţi, profesorii se încăpăţânează să-i înveţe, oamenii de artă şi cultură se încăpăţânează să facă ceea ce ştiu ei mai bine (film, teatru, pictură, sculptură, muzică, literatură), poliţiştii, jandarmii şi magistraţii se încăpăţânează să-şi facă onest meseria, Zeus a început nu doar să acţioneze incoerent dar, mai ales, a devenit violent peste măsură.
      Parcă scos din minţi că România se încăpăţânează să mai existe, după tot tratamentul criminal la care a fost supusă de această ciumă portocalie, Traian Băsescu se răsteşte la pensionari, se ceartă cu sinistraţii, cu judecătorii Curţii Constituţionale, cu Opoziţia, ba chiar şi cu TVA-ul, pe care l-a trimis „înapoi, jos”, inclusiv cu propriu-i guvern, demonstrând, dacă mai era nevoie, că violenţa este ultimul refugiu al omului incompetent.
     Aşadar, acest preşedinte incompetent, incult, fitilist şi scandalagiu, acest guvern iresponsabil şi acest partid (PDL) corupt până în măduva oaselor reprezintă adevăratele pericole la adresa siguranţei naţionale şi nu pensionarii, bugetarii sau mai ştiu şi eu ce alte categorii sociale pe care Băsescu le-a condamnat la atâta iubire zeiască prin chiar sugrumarea lor instantanee! Paşol na turbinca, ciumaţilor!

                                                                ION GAGHII

Admin · 49 vizualizari · Scrieti un comentariu